Zile. Războaie. Viitor?

Daniel Săuca
Din ciclul în „În fiecare zi e o Zi” în 21 martie s-a marcat Ziua Internațională a Poeziei. Mai țineți minte vreun poem, vreo poezie? Mie mi s-au șters din memorie și versurile proprii. Exagerez, de dragul articolului. Și a credinței că poezia poate salva lumea. Interesant, în 23 martie se sărbătorește Ziua Mondială a Meteorologiei. Cea mai „prizată” meserie. Nu-i așa că în fiecare zi ne interesăm cum va fi vremea mâine? Cu vremurile e mai complicat…
Ciudat. Întotdeauna războaiele au și consecințe pozitive. Cu prețul morții a mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de oameni nevinovați.
Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: „Dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă“ (adevarul.ro). Bine ar fi, totuși, să nu ne atace. De citit întregul interviu. Un scurt fragment: „Din păcate, numai atunci când este ameninţată cu război existenţa unei ţări se vede că dragostea de locul naşterii nu a murit. Dar, în astfel de cazuri, este câteodată prea târziu. De aceea, iubirea de ţară trebuie cultivată; ea se naşte şi creşte în familie şi în şcoală. Cu o educaţie adecvată, vom fi pregătiţi să existăm, prin colţul nostru de lume, în Europa”.
„Am înţeles cu toţii deja. Nu suntem acceptaţi în NATO pentru că alianţa se teme de Rusia. Asta este tot. Şi trebuie să ne calmăm şi să spunem: OK, trebuie alte garanţii de securitate”, a afirmat Zelenski (news.ro). Poate e frica de o nouă conflagrație mondială, poate nu e nimic din toate acestea.
Anatol Țăranu, ambasador al Republicii Moldova în Rusia: „Ucraina a fost întotdeauna un corp aparte în Imperiul Țarist. De fapt, venirea Ucrainei în corpul Imperiului Țarist a fost o chestiune mai târzie. Ne aducem aminte că, atunci când Petru I, țarul Rusiei, afirma că Rusia e o țară europeană în lupta împotriva regelui Suediei, de partea suedezilor au luptat și ucrainenii. Mai târziu, cînd Ucraina a devenit parte a Uniunii Sovietice, politicile staliniste au creat un calvar în Ucraina. Foametea din 1932-1933, o foamete artificială provocată de regimul sovietic, a ucis peste 600.000 de oameni, de ucraineni. Asemenea experiențe nu se uită. Și asemenea cicatrice profunde în memoria colectivă a Ucrainei îi fac pe oameni reticenți față de refacerea imperiului rus. La toate astea se adaugă teroarea stalinistă împotriva intelectualilor ucraineni, politicile sovietice de rusificare care au lovit grav în cultura ucrainenilor” (dilemaveche.ro). Să fie pace!…